Cadoul meu drag...a disparut

Pentru ca imi plac animalele, mai ales pisicutele, catelusii, hamsterii, prietenul meu mi-a " transportat" de la iasi o pisicuta scumpa si frumoasa, alba cu ochii albastri, ca un haski in alta ipostaza. A fost initial gasita in fata blocului, infricosata ca cine stie ce va patii si nestiind unde se afla. Nu se stie cum a ajuns acolo.... doar ca era in fata bocului. Sora prietenului, fiindu-i mila de ea a adapostit-o pentru o perioada in casa apoi mi-a oferit-o mie. Prietenul meu a imbarcat-o pe masina si mi-a adus-o. De aici o intreaga poveste.
Fiindu-i mila de ea, nemancata si inchisa in portbagaj in cusca ei speciala, pentru ca altfel nu se putea conduce, ca un baiat bun ce este, a scos-o la mancarica de dupa-masa, deschizandu-i usor whiskasul si oferindu-i-l. Pisica simtindu-se parca in libertate a evadat pe camp , iar prietenul dupa ea... Fiindu-i in final frica pisicii, vazandu-se pe un taram necunoscut, s-a lasat pagubasa si adusa la mures.
Si a adus-o la mine, mi-era frica de reactia mamei care nu prea agreeaza animale in casa pentru ca fac mizerie si lasa miros, insa in final a iubit-o de cand a vazut-o.... pentru ca nu aveai cum sa nu iubesti cand o vedeai ce mica si frumoasa si jucausa era. Insa degeaba am facut curat ca imi vin musafirii pentru ca pisica a avut grija sa " repare" neregulile din casa si sa imi sara peste tot. Dar nu ne-am suparat pentru ca era prea jucausa... prea frumoasa.... Noaptea accea parca imi facea in ciuda cand vroiam sa dorm..... mieuna intruna.... " miauuu!!! miauuu! MIAAAAAAAA.....uuUUUUUUU" ..... cu mana in subsuori.... ca si cum: hei ce astepti ma scoti din cusca ori ba.... Mi-era frica sa nu dorm cu ea in libertate pentru ca am vazut cat era de " turbata" ,sa nu imi sara totsui prin spate. saracuta...
Si am dus-o la bunici care au iubit-o din prima zi, parca era un copil reincarnat. Veneau la ei si i tinea parca de dupa -cap.... Nu pleca niciodata de acasa sau ind rum.
Insa....frumoasa mea pisicuta, o adevarata lady din regnul animal a disparut. Nu stie nimeni cum, doar ca a plecat si nu a mai venit. Poate a plecat de prea mult bine, asa cum a plecat si de la primii ei stapani, poate a furat-o cineva sau poate asa ii este destinul...sa poposeasca putin si apoi sa isi vada de calatoria sa spre alte taramuri, ceea ce mi-as dori mult. Poate are si ea povestea ei.... poate asa a fost sa fie sa o gaseasca cineva si sa o aduca in alta regiune, ca mai apoi sa o gaseasca altcineva si sa ajunga in alt loc.

! Si cat mi-o mai laudam eu intr-o zi intr-o ora la facultate... poza mea cu pisica de pe ecranul telefonului ca mai apoi sa aflu ca a disparut.